O noapte într-un oraș ca oricare altul, cu o bere răsuflată și o țigară de impresie pe un colț de masă, cu ochii căscați la o mică lume dezlănțuită și aranjată pentru un ospăț de sâmbătă noaptea, un ospăț la care felul principal este beția simțurilor, fie ele auditive, olfactive sau vizuale (tactile doar pentru cei aleși...).Imi ascund rațiunea în buzunarul din spate al jeans-ului, mai trag un fum în piept și las simțurile să-mi spună povestea serii...
Un modernism umed, poluat fonic, plin de cereri și oferte trupești, unde totul este o minciună, începând cu verighete ascunse în buzunar, tocul pantofului și inocenta roșeață a buzelor. În acest joc instinctual primar, principalul mijloc de comunicare este nonverbalul exacerbat al pielii expuse, și al timpului pierdut în lumina neonului din baie, cu încercări de ruj, chiloți tanga și sutiene cu bureți, o mult râvnită invitație la decadență.
Mă încleștez de scaun să nu fiu smuls din rolul, cu greu impus, al figurantului fără replici și asta, doar în ideea de a surprinde o parte al jocului trupesc, de fapt episodul pilot al telenovelei numită relație. Nu mă pot abține să nu-mi vină în minte clișee uscate de uzură ca frumusețe interioară, umor, inteligență, nu mă interesează banii, chestii care noaptea nu contează, cel puțin nu în episodul pilot, pentru că aici starurile sunt hainele, adâncul decolteului, kilogramele, anii, culminând cu singurul dialog permis: replica de agățat.
Aici este o șansă dată inteligenței, al spontaneității și nu în ultimul rând al originalității, toate strâns legate de tupeul bazat pe o urmă de încredere în sine furnizată de portofel, de haină, de mașina de la intrare și de ce nu, de școală. Dacă originalitatea ta se rezumă la ”ce bine areți” ”ce ochi frumoși ai” riști să îți lași tupeul în pielea goală și să te întorci spășit la masturbarea de dimineață, înjurându-ți părinții pentru amărâtul de Logan și hârtiile de un leu din buzunar.
Fă un efort și pune preț pe șosetă, chilot și lamă de bărbierit, vizitează dentistul, te du cu taxiul și citește niște cărți sau, măcar vezi niște filme decente, ascultă-ți muzica ce-ți reprezintă generația și șansele să treci de episodul pilot cresc considerabil, culminând cu mult așteptata chestie tactilă. Și stai liniștit vine și momentul pentru calitatea omului de lângă tine.
Psiholog Daniel Popescu