De curând, în căutările mele nocturne pe acronimul lui world wide web, am dat peste un termen de specialitate cu veleități rebele și pus pe fapte mari, luându-le la rând cu o potență de invidiat pe problematicele surate: comunicarea, socializarea, rutina, consolidarea relației de cuplu și în primul rând sex.

    Misteriosul termen nu este altul decât swinger iar dacă ești cu el în gură, cât de cât, poți trece ca fiind un cuplu de tip ”cutie craniană deschisă” pardon, open mind am vrut să spun, cu un anumit statut social și educațional, pus pe cheltuit banii în scopul nobil de a te debarasa de ipocrizia impusă de fidelitatea jurată în fața altarului. Ce tare sună...numai că, în practică, apar aspecte la fel de interesante și demne de luat în seama, înainte să te apuci tu să strigi că îți este frig la creier, cum ar fi micuțul amănunt că de fapt te duci cu nevastă-ta să i-o tragă altul/alții (eh, un fleac.......au ciuruit-o) sau că nu prea poți controla sentimente, pasiuni ce se pot naște din prea multă compatibilitate sexuală...Stai liniștit nu merge chiar așa, sunt reguli ,de exemplu NU este NU, apoi etape de parcurs pentru desăvârșirea noi tale personalități cu ipocrizie zero cum ar fi: soft swing-ul unde rămâi în stadiul freudian de fixație orală, urmează close swing-ul foarte, foarte grijulie etapă, nevasta se încuie cu celălalt, nu o auzi cât de tare țipă, n-ai treabă cu mărimi, abdomene lucrate, păr în cap sau orgasme pe centimetru pătrat, plus te poți și tu desfășura, fără stimuli distractori iar ultima etapă, intrarea în liga profesionistă open swing-ul (sinonime: cuplăraie, partuză, destrăbălare organizată, orgie romană cu mai mult de 2 galbeni) doar că aici nu mai ești protejat de ușa închisă, nici tu nici nevasta iar comparațiile își dau drumul: bord siliconat, fermități, celulită, picioare lungi, slabă, tinerețe,etc

    Trebuie să recunosc, pe hârtie swing-ul pare o alternativă la învechitul adulter: nu mai hoteluri, viață duplicitară, minciuni, ai terminat și cu ipocrizia în numele fidelității, doar că în vivo este necesar să-ți iei soția de mână si infidelitatea de gât, având la bază principiul crescut pe primitivul fundament al lui ”mi-o trag eu/ți-o tragi și tu” sau vorba francezului – liberté, égalité… și apoi să lupți cu egoismul, orgoliul, prejudecata, încrederea în sine și nu în ultimul rând cu societatea. Concluzia? Rămâne o practică de nișă a sexualității, o partajare sentimentală destul de incertă, cel puțin în prezent și în viitorul apropiat.

Cu stimă Psih. Daniel Popescu