Majoritatea dintre voi cunoașteți sau cel puțin ați auzit expresia ”dragostea este oarbă”, o expresie care într-o oarecare măsură este benefică și de ajutor, aducându-ne iraționalitatea atât de necesară pentru a putea trăi/face lucruri pe care mai târziu să le putem dezvălui cu zâmbetul pe buze și cu un ușor aer melancolic, bineînțeles aici am dezgolit partea optimistă, unde întunericul nu a însoțit decizii majore cu repercursiuni comportamentale de gen smoc de păr în mâini, tăvălit pe jos, victimizări și globi oculari umezi...
Există o situație în care întunecimea dragostei sufocă dureros și ireversibil, arzând plămânii în strigătul disperat după gura de oxigen reprezentată de celălalt..., un celălalt a cărui flacără s-a stins și nu mai vrea… Începe inconștient dansul umilinței, al desfințării tale ca și bărbat/femeie, un dans orb, aritmic unde pașii sunt reprezentați de gesturi tip Valentine's Day ( flori, scrisori, poze, inimioare, lacrimi, poezii, cuvinte ), toate cu unicul și disperatul scop de al reaprinde pe celălalt… și nu se mai poate. Iraționalitatea își face simțită prezența și transformi gesturi în frânghii, apoi în lanțuri, ca în final, să le prefaci în monștrii împachetați în inimioare pentru bântuirea persoanei ”iubite”. Orb cum ești, nu vrei să vezi răceala celuilalt, apatia, gheața, ofilirea, zîmbetul de complezență, durerea de cap, strigătul nefericirii și searbădul sărut din situații încolțite... îmbrățișezi rolul de victimă și arunci în joc așchiile cuvintelor tari și dureroase ca sinucidere, răzbunare, copii. Partea urâtă, prin perversitatea de care dă dovadă, constă din faptul că în numele iubirii dorești să zugrăvești, de data asta cât se poate de conștient, un TU impecabil, nevinovat, purtător de iubire pură, victimă totală ... iar pe celălalt, în răul absolut, călăul iubirii voastre, vinovat, dacă se poate de tot și de toate, trăind cu speranța tabloului în care el/ea plin(ă) de remușcări și pus(ă) la zid de toate rudele tale, eșuează lamentabil în viața asta aruncându-se pe geam cu numele tău pe buze...
Trezește-te!...cupluri se destramă, iubirii se termină, lumea divorțează it is a fact! Doar că ți se întâmplă și ție, ca la mulți alții... Asta nu înseamnă că nu poți să suferi, să plângi, să cauți explicații dar fă-o cu coloana dreaptă și cu capul ridicat, amintește-ți că iubire înseamnă și fericirea celuilalt chiar dacă nu cu tine. Amintește-ți ca ai iubit și nu căuta răzbunare, amintește-ți să pui binele copiilor înaintea egoismului tău… E GREU, știu, dar TRECE, it is a fact!
Vă mulțumesc
Psih. Daniel Popescu