Un subiect delicat și foarte controversat, sursă inepuizabilă de mister, povești sub clar de lună, suspans și capete sparte...amanta.

    Fie că sunt mame, soții, logodnice sau pur și simplu femei, undeva în adâncul lor, sub teancul de lecții părintești, legi morale și sociale, zace visul interzis (de alții) pedepsit și omorît cu pietre, acela de a juca măcar o dată rolul de amantă.

    In istorie, întodeauna în spatele oamenilor care au scris-o, în prezent în spatele celor care o scriu și nu numai, dar această notorietate are un preț. Dacă ar fi să putem deschide lacătul de la cufărul sentimental ce credeți că am găsi? Vă las să jonglați cu imaginația iar eu o las pe a mea...

Amanta... sexualitate debordantă cu acel ceva inexplicabil probabil înnăscut de a seduce, femeie frumoasă și inteligentă de unde nu lipsește ambiția. O femeie după care întorci capul, inconştient şi ignorând total faptul că la braţul tău stă atârnată o alta şi nu se cuvine, dar fără niciun efect pentru că este genul ce trece impasibil, o femeie săturată de această obositoare rutină când fiecare individ nu face altceva decât să se caşte, fără jenă, așa ca un bărbat cu toate drepturile de a fi nesimţit pe stradă. În altă ordine de idei, pentru noi este mult mai simplu...ne tragem sus pantalonii și negăm tot, pentru ea are cu totul și cu totul alte implicații, ca de exemplu gândul de a fi cealaltă, acceptarea tacită a locului doi şi abandonarea lui în brațele Primei, de zile de naștere, de sărbători legale, de dragul copiilor... Dar dincolo de acestea câți știm de povara cunoașterii adevărului, a vieții duplicitare, de lupta cu conștiința atunci când scutul cade și sentimente își fac apariția, dincolo de simpla descătușare sexuală. La final las ultima și cea mai grea povară...ipocrizia societății, pusul la zid, arsul pe rug în piața publică, un risc asumat în numele pasiunii, misterului, iubirii sau a sexualității crude. Deci? Cine aruncă primul cu piatra?

Psih. Daniel Popescu