Skip to main content

PRIETENIE...CE CUVÂNT!

 Ca în fiecare an cu ocazia sărbătorilor se pare că devenim mai buni, mai calzi, mai umani dar la dezamăgitoare egalitate cu, mai cheltuitori, mai mâncăi și mai dornici să ne sinucidem. Trimitem mesaje șablon de genul: Cu ocazia sfintelor..., Fie ca lumina..., Zile senine…, Crăciunul aduce…, Crăciunul bate…etc., nimic sau prea puțin original și cu adevărat din suflet. Sigur imi veți spune, ”dar măcar m-am gândit”... da așa este, copy/paste este o chestie cu adevărat meritorie iar gândul care îl și călăuzește, de-a dreptul pur și inocent. Terminăm conversații cu ”... sănătate multă” fără să știm ce cuvânt mare este sănătate, un automatism verbal care, sperăm noi, ne face mai buni, mai păsători și de ce nu, ne înmulțește șansele în fața creatorului de a accede între cei aleși...

    Nu am să întreb de familie, care în idealismul meu consider că, orice s-ar întâmpla este lângă tine, însă lăsând deoparte ”buna înțelegere” atunci când vine vorba de împărțit averi, case părintești sau banii de sub salteaua bătrânului. Întreb pur și simplu de prieteni..., ai? Și când spun prieten mă refer la omul acela pe care poți să-l suni la 3 noaptea să îi ceri mașina cu seninătate, să poți să-l suni la prânz, fără să-ți bați capul că doarme și-l deranjezi, să-ți doneze sângele, ficații, pipota sau ce ai tu nevoie sau îți scoate aparatul din priză să te poți tu duce liniștit și acum întreb din nou …, ai? Dacă răspunsul este cu DA păi atunci uită de copy/paste, fă-ți timp și caută-l, adu-ți aminte de ziua lui, îmbrățișează-l iar dacă îl prinzi cu nevastă-ta în pat, iartă-l și dă-i o a doua șansă.

    Dacă răspunsul este NU, ce aștepți? Ieși în lume și caută-l, asigură-ți nopțile în care viața îți demonstrează ce curvă e și caută-ți umărul pe care să plângi, albește-ți ungherele sufletului aruncându-i secrete și petrece liniștit bătrâneți trăite doar din amintiri și dulci melancolii. Eu unul vreau să am prieteni cărora să le pot spune liniștit vorba proverbului ”Îngropați-mă în picioare că am fost în genunchi toată viața mea” și așa să se și întâmple!

Mulțumesc! 
Psih. Daniel Popescu