Îşi poate pierde un psihiatru minţile? Poate fi el păcălit, sedus, manipulat chiar în timpul şedinţelor în care ar trebui să deţină controlul asupra pacienţilor? Da, dacă o femeie dornică de răzbunare hotărăşte să joace rolul de pacientă neajutorată. Plin de revelaţii surprinzătoare, întocmai ca duelul unui psihanalist cu mintea omenească, romanul lui Yalom ne dezvăluie cât de vulnerabili suntem, fără excepţie, în faţa singurătăţii şi nevoii de iubire. 

    de Irvin D. Yalom

Curt Leviant

«... O carte scrisă cu delicateţe, emoţie şi măiestrie.» Saul Bellow 

    Doi prieteni se întâlnesc cu ocazia reuniunii organizate de şcoala evreiască pe care au absolvit-o cu ani în urmă. Atât Guido, fotograf, cât şi Charlie, psiholog de meserie, au în jur de 40 de ani şi sunt atraşi de o aceeaşi femeie, căsătorită, care se numeşte Aviva şi este profesoară de violoncel. Charlie începe o terapie cu Aviva, fără să ştie că aceasta este iubita lui Guido. Nici Aviva, pe de altă parte, nu cunoaşte legătura dintre cei doi bărbaţi. 

    O amplă poveste despre iubire şi plăcere relatată din triplul punct de vedere al acestor personaje. Evident, pe parcursul ei apar complicaţii, iar cei trei protagonişti se confruntă rând pe rând cu gelozia, dorinţa de libertate şi dificultatea de a păstra un secret. De unde şi tenta de seriozitate, seducţie, dar şi umor negru a romanului.

de John Fowles 

    Romanul a fost ecranizat in 1968 cu Michael Caine, Anthony Quinn si Candice Bergen in rolurile principale. Plasata intr-o insula greceasca, actiunea romanului Magicianul pivoteaza in jurul tinarului profesor de engleza Nicholas Urfe, supus la un lung sir de incercari – prin spectaculoase jocuri cu masti si psihodrame in care abunda fantasmele erotice si manipularea istoriei – de catre „magicianul” Conchis. „Magicianul este o realizare literara de inalta clasa.” (Anthony Burges) 

    "O carte minunata, cu o tensiune innebunitoare, in care sentimentele si inteligenta sunt pe post de cobai...Domnul Fowels abordeaza un subiect dificil, dar temerara incercare a domniei sale de a merge...drept la tinta." (Sunday Telegraph) 

    Romanul Soț și soție aduce în prim-plan problemele unui cuplu format încă din perioada adolescenței. Protagoniștii, Udi si Naama, sunt doi oameni care au crescut unul lânga celălalt, însă pe parcursul acestui drum comunicarea dintre ei a fost întreruptă, iar viața împreuna, alături de fiica lor, Noga, este pusă în mișcare doar de sentimente precum gelozia, furia, vina, paranoia. Se dovedește încetul cu încetul că întreaga fundație pe care fusese clădită această căsnicie era una firavă, imaginea iubirii idilice trăite în adolescență nefiind decât un înveliș searbăd al unei vieți de familie distruse. Dincolo de acest caz individual, însă, există și o a doua lectură a romanului, una în care singurătatea, teama de imprevizibilul vieții, imposibilitatea de a lua o decizie care implică mai mult decât viața personală a unui individ, cum se întâmplă de cele mai multe ori, si insuportabila greutate a conștiinței, care nu se poate păcăli cu miraje, devin motoarele intrigii, iar posibilele soluții se risipesc intr-un clișeistic „așa e viața”.(polirom.ro) 

    „Recunoscută pe plan internațional încă de la romanul ei de debut, Viața amoroasă, scriitoarea israeliana Zeruya Shalev ne oferă, în Soț și soție, o meditație de o remarcabilă forță poetică despre gelozie, durere și renunțare." (Library Journal)

    "Am căutat alte și alte senzații. Am fugit de acasă pretinzând libertate. Am sărutat fără noimă. Am îmbratisat fără rost. Dar m-am întors, de fiecare dată, spășită, la cel pe care îl iubeam". 

    "Am desprins o bucată de viață, dintr-o istorie pe care am traversat-o, cumva, împreună, și am așezat-o într-o carte. Am pus unul lângă altul texte ale noastre mai vechi, care au văzut deja lumina tiparului, dar și texte noi, care tânjesc după prima lectură. Am rescris istorii de dragoste trăite sau inventate, așezându-le printre poveștile noastre despre iubire și despre dezamăgirea care desparte, atât de dureros, atât de des, bărbații de femei. Am construit împreună o carte în care cuvintele și ideile se așează de la sine pe tărâmul niciodată explorat îndeajuns, care se afla dincolo de bine, dincoace de rău. O carte despre iubire." 

Aurora Liiceanu, Alice Nastase

andrei ruse

    "Mă cheamă sonia. am 26 de ani, cancer la stomac și înca șase luni de trăit. Te-ai gandit de o mie de ori la primul lucru pe care l-ai face daca ai ști că o să mori curând, nu? dar ești liniștit, n-o să ți se întâmple tocmai ție. ai un destin măreț. aștepți o minune, știi că o să vină pentru că așa se termină toate filmele americane. Viața mea o ia razna. trebuie să îmi schimb sistemul de valori despre tot ceea ce mă înconjoară. reguli noi. întrebari noi. poate cel mai important, căutarea unui sens al propriei mele existențe. trebuie să știu că n-am trăit degeaba, că n-am fost doar un alt personaj sec din cele peste șase miliarde. Boala mi-a deschis ochii. nu conteaza când mori până la urmă. așa că le-am încercat pe toate. ai să vezi. sex, droguri, tratamente… am întâlnit o grămadă de lume. ba chiar am reușit să mă îndrăgostesc. de un bărbat diagnosticat cu hiv. o relație total diferită despre ce ai crede tu că e într-o relație." 

    Numai pot adăuga decât să o citiți, este o carte unde ai un posibil scenariu la filmul ce voi face dacă..

Este o carte scrisă de Pascal Bruckner. Autorul intră în hățișurile cuplului modern,descriind maratonul acestora către căutarea izvorului nesecat al iubirii și a monogamiei atât de necesară. Cât este de sănătos să trăim în cuplu cu promisiunea de a fi împreună până la capătul vieții, existând riscul ca în numele evitării cu orice preț a rutinei, să ne distrugem reciproc? Cartea poate fii ușor catalogată de pudibonzi ca fiind pornografică, asta dacă eviți cu încăpățânare să citești și printre rânduri. 

Romanul radiografiază momente și acțiuni din viața de cuplu, în crâncena bătălie cu rutina,unde utilizează și biologicul (sexul dacă vreți) în jocuri de amor mergând pe principiul de la simplu la complex, unde complex se poate traduce prin latura aproape de patologic a sexualității umane, modalități de a arăta afecțiunea față de partenerul de cuplu intr-o manieră ”ortodoxă” 

Ca și recomandare, nu uitați să citiți postfața romanului, asta ca să vă dea puțin de gândit asupra iubirii veșnice și nemuritoare. 

” Perversiunea nu este forma bestială a erotismului ci partea sa civilizată: copulaţia este demnă de animal, numai devianţa este umană, impunând o măsură barbariei organelor, şi construieşte o artă complexă altoită pe o natură simplistă. In perverşi există un artist, un artist care-şi împarte domeniul cu un preot într-o aceeaşi fervoare pentru artificiu.” 

Pascal Bruckner-Luni de fiere